Timisoara , 9 septembrie 2026– În cadrul Dystonia Awareness Month, la Cinema Studio – Sala Mică, a avut loc proiecția filmului „Copacul Interior”, un proiect artistic dedicat conștientizării distoniei și impactului profund pe care această afecțiune neurologică îl poate avea asupra vieții persoanelor diagnosticate,organizator Asociatia Childrens Joy

Evenimentul a creat un spațiu de întâlnire între artă, psihologie, mediul academic și comunitate, aducând în discuție o realitate despre care se vorbește încă prea puțin: ce înseamnă să trăiești cu distonie și cum se schimbă viața unei persoane după primirea unui diagnostic.

Distoniile sunt afecțiuni neurologice care pot afecta controlul și coordonarea mișcărilor, postura și funcționarea de zi cu zi. Dincolo de manifestările medicale, însă, persoanele diagnosticate se pot confrunta cu numeroase alte provocări: dificultăți în obținerea unui diagnostic, acces limitat la tratament și servicii specializate, stigmatizare, neînțelegere și un impact semnificativ asupra vieții sociale și emoționale.

În acest context, Dystonia Awareness Month reprezintă un moment important pentru creșterea vizibilității distoniei și pentru transmiterea unui mesaj de solidaritate către comunitatea persoanelor afectate.

„Copacul Interior” – poveștile unor eroi neștiuți

Filmul „Copacul Interior” este bazat pe spectacolul de teatru aplicativ cu același nume și spune o poveste despre eroi neștiuți – despre oameni care, în fața unui diagnostic dificil, continuă să caute răspunsuri, să bată la uși și să găsească resurse pentru a merge mai departe.

Producția aduce în atenție experiențe și povești umane care pot rămâne invizibile pentru cei din jur. Prin transpunerea spectacolului în limbaj cinematografic, proiectul extinde mesajul artistic către un public mai larg, păstrând în același timp dimensiunea teatrală, documentară și performativă a creației originale.

„Copacul Interior” reunește elemente de teatru documentar, performance, teatru-dans și teatru de animație, cărora li se adaugă video mapping, mișcare scenică, marionete, design de lumini și un univers sonor construit pentru a susține dimensiunea emoțională a poveștii.

Prin acest limbaj interdisciplinar, filmul urmărește să genereze empatie și să contribuie la o schimbare în modul în care este privită distonia și, mai ales, în modul în care sunt privite persoanele care trăiesc cu această afecțiune.

În centrul poveștii nu se află doar diagnosticul, ci omul din spatele lui.

Un diagnostic care schimbă o viață

Un diagnostic de distonie poate însemna începutul unui drum dificil. Poate însemna întrebări fără răspuns, uși închise și confruntarea cu un sistem medical care nu este întotdeauna pregătit să răspundă tuturor nevoilor unei persoane cu o boală rară.

Dar poate însemna și curajul de a continua.

„Copacul Interior” vorbește despre oamenii care nu renunță. Despre cei care continuă să caute soluții, să solicite ajutor, să își adapteze viața și să lupte pentru dreptul de a fi văzuți și înțeleși.

Într-o societate în care bolile rare sunt adesea necunoscute, arta poate avea un rol esențial în a face vizibilă această realitate.

Artă și psihologie – un dialog despre distonie

Proiecția filmului a fost urmată de un panel de discuții interdisciplinar dedicat relației dintre artă și psihologie și modului în care experiența artistică poate contribui la conștientizarea distoniei.

Evenimentul a fost deschis de prof.dr.Mihaela Adriana Simu

La dialog au participat:

prof. dr. Simu Mihaela Adriana, prof. dr. habil. Anca Doina Ciobotaru, conf. dr. psihoterapeut Oana Dau-Gașpar, lect. univ. dr. psiholog și psihoterapeut adlerian Amalia Loredana Marinca și psih. clinician Cătălina Mariana Crainic.

Panelul a adus în prim-plan experiența pacientului cu distonie, dincolo de diagnosticul medical și de manifestările fizice ale bolii. Discuțiile au urmărit impactul distoniei asupra vieții de zi cu zi, identității, relațiilor și familiei, precum și dificultatea de a trăi cu o suferință adesea invizibilă pentru cei din jur.

Prin povești personale și perspective medicale și psihologice, panelul a evidențiat importanța unei abordări centrate pe om, în care pacientul a fost ascultat, înțeles și sprijinit dincolo de diagnosticul său. Au fost abordate rolul medicului, al familiei și al sprijinului psihologic, precum și nevoia de a păstra autonomia și identitatea pacientului pe parcursul bolii.

În final, discuțiile au subliniat necesitatea unei perspective mai empatice și mai umane asupra persoanei cu distonie, precum și importanța solidarității și a sprijinului pentru cei aflați în această călătorie.Arta poate deveni un spațiu în care poveștile dificile sunt spuse, ascultate și înțelese. Poate crea punți între oameni și poate contribui la reducerea distanței dintre cei care trăiesc cu o afecțiune și cei care nu au experimentat-o niciodată.

Un proiect dedicat comunității persoanelor cu distonii

Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Dystonia Awareness Month, cu scopul de a contribui la creșterea vizibilității distoniei și la promovarea unei perspective bazate pe înțelegere, empatie, solidaritate și incluziune.

Proiectul s-a desfășurat în beneficiul Asociației Children’s Joy și al persoanelor cu distonii neuromusculare, susținând nevoia de informare și conștientizare a publicului cu privire la această categorie de afecțiuni rare.

„Copacul Interior” propune, astfel, o schimbare de perspectivă: de la boală la persoană, de la diagnostic la poveste, de la limitare la reziliență.

Evenimentul a fost organizat de Asociația Children’s Joy, prin Cătălina Mariana Crainic, președinte al asociației,.

Despre producție

„Copacul Interior” este un film bazat pe spectacolul de teatru aplicativ cu același nume.

Despre „Copacul Interior”

„Copacul Interior” este un proiect artistic construit la întâlnirea dintre teatru, film, performance, teatru-dans și teatru de animație.

Proiectul pornește de la experiența persoanelor care trăiesc cu distonie și urmărește să aducă în atenția publicului realități care, de multe ori, rămân nevăzute.

În cadrul Dystonia Awareness Month, filmul a devenit mai mult decât o producție artistică: a devenit un instrument de conștientizare și un punct de plecare pentru un dialog despre boală, vulnerabilitate, sănătate mintală, acces la sprijin și nevoia de solidaritate.